Daca as fi facut politica as fi fost un deviationist sau probabil un disident.Sunt apolitic.Atat.Mi-am depus adeziunea in formatiunea de extrema a Dragostei.Nu mai aduc niciun corectiv.Ea este singura dogma si idelogie in care cred.Sunt pe deplin convins.Pentru asta am sa militez pana la sfarsitul vietii mele.Ce m-a convins?Indumnezeitul din reflectia ochilor unei femei.Inutil sa o nominalizez!Ea exista in orice lacrima, suras, atingere sau privire de’a mea.Zadarnic sa incerci sa lupti cu maladia asta, inutila e impotrivirea…Ce proces complex…proces lipsit de ascensiune,descensiune, stabilitate.Totul se desfasoara in contextul incomprehensibilului.Iubesti si nu stii de ce.Simti insa esti incapabil sa reproduci ceea ce simti.Esti incapabil de cuvant fiindca iubesti…iar cand iubesti silabele tac!Cu ele toate adevarurile, toate enunturile, toate cuvintele, toata demonia lumii asteia robotizate…Lacrimile, lacrimile ele ce raman deznodamantul ce prefigureaza orice nou inceput…
Doamna inimii mele…tu cea care citesti randurile astea, ferindu-te de cel alaturi de care traiesti conventionalul si banalitatea realitatilor unui obicei arhaic…Doamna inimii mele, al carei parfum mi se volatiliza adanc in suflet in noptile in care dezertam amandoi, acasa inspre Paradis.Doamna inimii mele, cea care mi-a patentat fiecare lacrima.Primul suras.Prima dezamagire.Deasemenea…si prima tentativa de fiintare!Coautorul meu drag…dispus sa cedeze primei promisiuni a beneficiilor art. 16…Infernul meu in care ma reintorceam de fiecare data voluntar…Alchimistul lacrimilor mele din care nu ai reusit si nu vei reusi sa obtii aurul patetic al resemnarii.Niciodata!M-ai condamnat la penitenta, m-ai ars pe rug, m-ai crucificat pe golgote…tortionarul meu !Am supravietuit, m-am reintors fiindca numai langa tine pot trai absolut…deliciul durerii!Sa fie oare cuvintele astea continutu’ unui pronunciament?Nu!Ele fac obiectul unei hotarari de condamnare ce te reabiliteaza pentru eternitate…Insa nu pentru eternitati.Tu trebuie sa traiesti una singura…alaturi de mine.Restul imi sunt indiferente.Iti vor fi si tie, doamna inimii mele!
Alaturi de un ce, departe, undeva in centrul orasului cu cladiri prin zidurile carora respira arhaicul…purtandu-ti pasii pe strazi imbacsite de umilinta si cinismul capitalismului asta de sorginte comunista…Te vad oriunde, in toate femeile in toti copii ce isi traiesc eternitate in spatele inocentei si dezinvolturii lor.Te regasesc captiva in era fiecarei clipe ce o traiesc.Si mor asfixiat de neputinta de a te strange in brate, captiv in neputinta visului…doamna inimii mele!!!
