Viata mea?!numai termenul de viata se juxtapune langa o fatalitate.Sunt atat timp viu cat inca nu am murit…De unde stiu ca sunt inca viu?!Fiindca inca port monologul asta dialogat cu mine insumi, fiindca pasii mei inca calca pe asfaltul murdar al strazilor tarii mele de lumea a III-a ce m-a plamandit, fiindca inca uneori lacrimi se scurg pe obrajii mei pe care intransigenta anilor le-au mai adaugat cateva riduri…As urla, asemeni milioanelor mele de semeni, milioane de iisusi batuti in cuie pe crucile strambe ale capitalismului, as cere cu glasul stins,oricarei providente sa-si asume responsabilitatea creatiei…responsabilitatea unui argument absolut, cladit pe suport biologic…nu indurare ci dreptul de a-mi exercita atributul numit viata.Optimism?!Optimismul e o consecinta a bunastarii, cum poti vorbi de optimism pe fondul unei lipse de fond?Idealul ramane sinonimul utopiei si cea mai feroce utopie este existenta.Toti aspiram la a exista, suntem un fel de alchimisti ai foamei, mercenari in slujba dezastrului, poeti ai suicidului desavarsit prin incapatanarea de fiintare.Cine e acest ideolog care ne-a determinat sa fim,fara sa fi fost vreodata?!Cine suntem?Nimic altceva decat realitatea diforma a unei infrangeri prezentate sub forma de victorie suprema!Cine si-a omorat cu atat deliciu semenii doar pentru a se pierde pret de ani, secole sau decenii…pentru deliciul dominatiei?Am uitat noi insine ca suntem, ca vrem sau nu vrem, sclavii, prozelitii unor realitati imbecil de naturale..cum ar fi moartea?Ea stabileste intotdeauna, ea este ultimul martor arhiva in care se colecteaza, lipsit de echivoc?Am creat, supus, ne-am perfectionat in a explora necunoscutul plini de teama irationala de a-l cunoaste insa pe cel veritabil, cel ce pulseaza asemeni sangelui in vene, in interiorul nostru.Am creat lexice, termeni, culturi, am nascocit tot felul de masinarii inutile si le-am denominat cu termeni senili si talambi “stiinta”, “tehnologie” “evolutie”….Traim vieti sordide in conditii ireprosabile de igiena, murim de boli actuale, incurabile…patetice.Unde sunt vracii, unde sunt nucleele populate cu elementele alea primitive ce traiau dupa regulile naturaletii nu dupa regulile impuse de mecanismul asta creat de evolutia asta indecent de involuata?In spatele conceptelor imprudent de ireale ale egalitarismului, modernitatii, progresului, ne ascundem tot noi, cei de acum mii si mii de ani…ramasi singuri, fara zeii nostrii…in fata zeilor ce emana noxe de la arderi de combustibil, purtand pana in suflet cip-uri de veghe la propriul nostru catafalc denumit generic “ascensiune”…Accedem la ruina si renegand ultima reabilitare divina fiindca nu e palpabila si nici demonstrata…constituim ultimul deznodamant demn de timpul nostru devenit inutil!!
