Nu te cunosc.Mi-e suficient insa ca existi.Am sa te intalnesc, simt asta, te cunosc din spatii, milenii, emisfere.Te cunosc dinainte de Fiinta.Dinainte de Timp.Astept comuniunea.Coeziunea dintre Univers si Particula.Noi.Daca nu acum, am sa te caut.Dincolo de cel biologic…dincolo de Tacere.Astept recensamantul lacrimilor…suma va fi colosala, infinita.Am sa te iert, am sa te iert pentru absenta ta, pentru lipsa ta din sufletul meu jumatate atins acum de paralizie.Unde esti?Traiesc o apocalipsa perpetuua, cea biblica ar fi cu siguranta o banalitate…Ma uimeste uneori automatismul lacrimilor, curg senile ore si ore intregi…Sensibilitate sau dementa?nu stiu, nu am stiut niciodata, nu voi sti nici de acum inainte…Motive, argumente?!Argumentul unic e sentimentul asta plin de demonie sublima…Esti eter, universul meu…In lipsa unui maine la fel de fragil…prefer un niciodata.Insa nu il pot accepta pana la capat, nu din teama sau ipoteza unui regret etern.Doar pentru ca nu mi-am lipit buzele de sanii tai, lasandu-le sa iti curga tortionare pe trup…Doar pentru ca nu ti-am simtit unghiile adanc in carnea mea cuprinse parca de delirul unui orgasm…Te astept, cu mainile batute in piroanele…preludiului insetat de voluptatea pielii tale!Inca aici…dintotdeauna pentru totdeauna!
Mantuire prin desfrau
Advertisement
