Traiesc o apocalipsa a durerii.O durere ce nu are nimic patologic.Se manifesta asimptomatic, zdrobind tot ce a mai ramas in mine propriu fiintei…Aici, in spatele ranii, tesuturile vietii mele au culoarea deznadejdii…Simt cum sufletul se hotaraste prematur sa moara.Identitatea, singura mea identitate va ramane ”sa nu fi fost vreodata”…O amnezie universala.Fatalitatea unui alt nimeni atins de accidul implacabil al timpului…Sa fi fost?!Ce intrebare!Noi, entitatile cladite din carne, nervi si suflete…fiintam prin Emotie.M-am simtit existent in momentele in care buzele scriau epistole pe pielea unei femei…Nu exista demonie mai mare ca Sentimentul.Si nimic mai sublim decat un orgasm.Iar sentimentele fac mai mult decat sa innobileze sau sa condamne la incapatanarea de a poseda…ele indumnezeiesc.In lipsa lor suntem decat corpuri inerte dedicate celor mai ciudate forme de activitate.Carne in slujba firescului, clipe trimise in surghiun in siberiile casatoriei, firescului, normalitatii.Sunt cele mai ucigatoare maladii.Inexistenta prin automatism…Suntem indoctrinati…de noi insine.Adeptii torturii…traind cu nostalgia esafodului. Descoperim…de teama revelatiei.Nu avem vocatie spre asa ceva.Suntem subiectii bolilor moderne, traind intre papusi gonflabile si noxe, aspiranti la desavarsire prin consum…Creem, ambalam, cumparam, ne sinucidem fara niciun motiv prin mall-uri si hypermarketuri, existam doar pe facturi suntem mase si nicidecum subiecti…Atat de noi insine incat ramanem post mortem nimic altceva decat pixeli si pomeni…Si atunci?!Eu?!Sunt eu o reactie?reactia inactiunii…Ce caut eu aici?Nu ma identific nici cu opulenta reclamelor luminoase, nu ma identific cu nimic.Sunt un neadaptat.Eu cel ce trebuia sa aiba prerogativa Creatiei!Eu cel ce inca il poarta pe Dumnezeu in sufletul meu adancit pe zi ce trece in Materie…Si atunci?Imi inchid ochii…si ma trezesc uimit…la vest de Liniste!
